Institutie reglementata printr-un singur articol de lege, procedura regularizarii cererii de chemare in judecata reprezinta, potrivit tezelor prealabile ale proiectului Codului de procedura civila, un adevarat control administrativ realizat de catre completul de judecata stabilit aleatoriu.
Acesta faza premergatoare, care conditioneaza fixarea primului termen de judecata de existenta unei cereri de chemare in judecata care indeplineste toate conditiile de forma si de fond prevazute de lege, a provocat discutii si controverse ample, existand un numar semnificativ de cazuri de anulare a cererilor de chemare in judecata in aceasta procedura.
Elementele cererii de chemare in judecata susceptibile de verificare si regularizare sunt cele prevazute de art. 194-197 din Codul de procedura civila.
Conform art. 200 alin. (1), ,,completul caruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifica, de indata, daca cererea de chemare in judecata indeplineste cerintele prevazute la art. 194-197. (2) Cand cererea nu indeplineste aceste cerinte, reclamantului i se vor comunica in scris lipsurile, cu mentiunea ca, in termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicarii, trebuie sa faca completarile sau modificarile dispuse, sub sanctiunea anularii cererii. Se excepteaza de la aceasta sanctiune obligatia de a desemna un reprezentant comun, caz in care sunt aplicabile dispozitiile art. 202 alin. (3)’’. Potrivit alin. (3) al aceluiasi articol, ,,daca obligatiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt indeplinite in termenul prevazut la alin. (2), prin incheiere, data in camera de consiliu, se dispune anularea cererii’’.
Intr-o interpretare stricta a acestui articol, instanta este indreptatita sa anuleze cererea ori de cate ori constata ca reclamantul nu s-a conformat obligatiei de a completa actiunea, fie ca ne referim la lipsa numelui partii, neindicarea obiectului, neindeplinirea cerintei certificarii copiilor inscrisurilor de care reclamantul intelege sa se foloseasca in proces ori daca cererea nu contine domiciliul sau resedinta partilor ori denumirea si sediul persoanelor juridice.
Insa plecand de la o interpretare sistematica coroborand art. 200 cu art. 196 alin. (1), conform caruia ,,cererea de chemare in judecata care nu cuprinde numele si prenumele sau, dupa caz, denumirea oricareia dintre parti, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnatura partii sau a reprezentantului acesteia este nula. Dispozitiile art. 200 sunt aplicabile’’, se poate deduce, datorita trimiterii pe care textul de lege al art. 196 C.p. civ. o face catre textul art. 200 C.pr.civ, ca anularea cererii in conditiile art. 200 se va dispune numai pentru lipsa elementelor esentiale ale cererii de chemare in judecata prevazute de art. 196 NCPC ori pentru netimbrarea sau insuficienta timbrare a cererii de chemare in judecata.
In practica, aceasta procedura s-a dovedit a fi extrem de rigida, printre cerintele cel mai des invocate in solicitarile de completare numarandu-se chiar si obligatia indicarii codului numeric personal, fiind insa neglijata circumstantierea prevazuta in textul de lege, si anume ,,in masura in care sunt cunoscute’’.
Este evident ca instanta nu poate solicita reclamantului sa arate elementele de identificare obligatorii ale paratului, nici in situatia in care exista suspiciuni rezonabile ca reclamantul le-ar putea cunoaste, lipsa acestor coordonate (cod numeric personal, cont bancar, cod unic de inregistrare, cod de inregistrare fiscala) de identificare ale persoanei nefiind in masura sa conduca la anularea cererii.
Nu putem sa nu observam caracterul formalist sau exagerat al sanctiunii anularii cererii pentru cerinte insignifiante, cum ar fi indicarea codului numeric personal, ori posibilitatea remedierilor in cursul judecatii. In ceea ce priveste acesta posibilitate, citam textul art. 167 alin. (1), conform caruia ,,cand reclamantul invedereaza, motivat, ca, desi a facut tot ce i-a stat in putinta, nu a reusit sa afle domiciliul paratului sau un alt loc unde ar putea fi citat potrivit legii, instanta va putea incuviinta citarea acestuia prin publicitate’’.
In contextul in care acest text de lege permite citarea prin publicitate a paratului, bineinteles, conditionat de dovada demersurilor realizate de reclamant in vederea aflarii domiciliului, au existat situatii de anulare a cererii de chemare in judecata tocmai pentru neindeplinirea obligatiei de indicare a domiciliului paratului, desi in termen de 10 zile de la comunicarea adresei de regularizare au fost atasate dovezi privind demersurile efectuate in aceasta directie.
Potrivit art. 200 alin. (4) si (6), impotriva incheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitand motivat sa se revina asupra masurii anularii, daca aceasta a fost dispusa eronat sau daca neregularitatile au fost inlaturate in termen. Cererea de reexaminare se judeca in camera de consiliu cu citarea reclamantului, de catre un alt complet al instantei respective, desemnat prin repartizare aleatorie.
Motivarea ipotezei ca anularea a fost dispusa eronat poate sa constea in invocarea anumitor norme de drept aplicabile, administrarea unor probe pentru dovedirea anumitor circumstante de fapt, fara ca acestea sa fie respinse de plano, din simplul considerent ca incidenta art. 200 C.pr.civ. vizeaza forma cererii de chemare in judecata, judecatorul avand rolul fie de a constata indeplinirea conditiilor prevazute de lege pentru cererea de chemare in judecata, fie de a anula cererea.
Avand in vedere caracterul sanctiunii, este evident ca pentru a se pronunta desfiintarea cererii trebuie sa se constate ca reclamantul a avut un caracter culpabil, si anume cunoscand lipsurile cererii sale, putea sa faca completarile solicitate, insa nu a realizat acest lucru in termenul impus de textul de lege.
In ceea ce priveste caracterul incheierii prin care este solutionata cererea de examinare, acesta este definitiva, nefiind supusa cailor ordinare de atac apel si recurs. Totusi acesta incheiere poate fi atacata cu contestatie in anulare, cand, raportat la textul art. 503 alin. 1, reclamantul nu a fost legal citat si nici nu a fost prezent la termenul cand a avut loc judecata.