În fapt, în luna noiembrie 2022, pârâta, aflată în procedura concedierii colective, a emis deciziile de concediere colectivă a tuturor salariaților săi.
Ulterior, în decembrie 2022, aceeași pârâtă a emis o serie de alte decizii, denumite de încetare a contractului individual de muncă, prin care s-a stabilit că raporturile de muncă ale reclamanților au încetat la data de 12.12.2022.
Reclamanții, foști salariați ai intimatei pârâte, au contestat deciziile din decembrie 2022, criticându-le ca fiind nelegale și netemeinice.
Soluția primei instanțe
,,Reclamanții din prezenta cauză așa cum ei au fost enumerați prin cererea de chemare în judecată, au fost salariați ai pârâtei, pe funcții diferite, în baza contractelor individual de muncă pe durata nedeterminată.
Instanta trebuie să lamurească în această situație, care decizie își va produce efectele juridice, respectiv deciziile ce au fost emise la data de 9 noiembrie 2022 sau cele care au fost emise în luna decembrie 2022. Din conținutul acestor două categorii de decizii, instanța consideră ca, deciziile care și-au produs efectele juridice sunt cele emise în data de 9 noiembrie 2022.
Deciziile emise la începutul lunii decembrie 2022 de catre pârâtă, sunt decizii prin care s-au constatat împlinite termenul de preaviz cât și încetarea raporturilor de muncă între salariați și pârâtă. Aceste decizii nu fac altceva decât să constate ca au fost îndeplinite cerințele legale prin deciziile emise în luna noiembrie 2022 prin care s-a dispus concedierea colectivă a reclamanților.
În această situație, instanța va analiza sub aspectul legalității și temeiniciei, doar deciziile de concediere emise în data de 9 noiembrie 2022 de către pârâtă, cele emise în luna decembrie 2022 doar constată îndeplinirea cerințelor stabilite prin deciziile din luna noiembrie 2022.” (Sentința civilă nr. 2737/08.05.2023 pronunțată de Tribunalul București, Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale).
Soluția instanței de apel
,,Prin deciziile emise de intimata pârâtă în data de 09.11.2022, decizii denumite de încetare a contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului (concediere colectivă), s-a acordat apelanților reclamanți dreptul la preaviz de 20 de zile lucrătoare și s-a dispus încetarea contractelor individuale de muncă la expirarea termenului de preaviz, anume 12.12.2022, în conformitate cu prevederile art. 65-68 din Codul muncii.
Prin deciziile emise de intimata pârâtă în data de 09.12.2022, decizii denumite de încetare a contractului individual de muncă, se stabilește că raporturile de muncă ale apelanților reclamanți încetează la data de 12.12.2022.
Potrivit art. 76 din Codul muncii, text legal aplicabil și în ipoteza unei concedieri colective, ,, Decizia de concediere se comunică salariatului în scris şi trebuie să conţină în mod obligatoriu: a) motivele care determină concedierea; b) durata preavizului; c) criteriile de stabilire a ordinii de priorităţi, conform art. 69 alin. (2) lit. d), numai în cazul concedierilor colective; d) lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care salariaţii urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condiţiile art. 64”.
În materia concedierii colective, relevante sunt și prevederile cuprinse în art. 68-74 din Codul muncii, ce stabilesc procedura de urmat de angajator în această ipoteză. Contrar susținerilor apelanților reclamanți și în sensul apărărilor intimatei pârâte și al considerentelor primei instanțe, Curtea observă că deciziile ce conțin toate mențiunile decurgând din art. 76 din Codul muncii sunt cele emise la data de 09.11.2022. Aceste decizii nu au fost contestate de către apelanții reclamanți rezultând că aceștia au înțeles să conteste deciziile emise de fostul angajator la data de 09.12.2022.
Procedând la verificarea deciziilor din data de 09.11.2022, prin prisma cerințelor legale, se constată că acestea conțin motivele care au determinat concedierea, (…), durata termenului de preaviz, inexistența unei liste de priorități în contextul în care concedierea a vizat toți angajații intimatei, precum și mențiunea că nu există posturi disponibile în cadrul societății care să fie propuse salariților. (…)
Relevante sunt și prevederile art. 72 alin. (1) din Codul muncii care stabilesc că ,,În situaţia în care, ulterior consultărilor cu sindicatul sau reprezentanţii salariaţilor, potrivit prevederilor art. 69 şi 71, angajatorul decide aplicarea măsurii de concediere colectivă, acesta are obligaţia de a notifica în scris inspectoratul teritorial de muncă şi agenţia teritorială de ocupare a forţei de muncă, cu cel puţin 30 de zile calendaristice anterioare datei emiterii deciziilor de concediere”.
În speță, reține Curtea că la data de 19.10.2022, intimata a notificat inspectoratul teritorial de muncă cu privire la măsura concedierii colective și a solicitat reducerea termenului de 30 de zile la 20 de zile, cerere aprobată conform adresei nr. (*), astfel că la expirarea celor 20 de zile calendaristice angajatorul a procedat la emiterea deciziilor de concediere.
Prin urmare, intenția intimatei pârâte, materializată în scris, a fost de a emite deciziile de concediere în data de 09.11.2022, decizii ce cuprind toate mențiunile legale și care au produs efectul încetării raporturilor de muncă dintre părți.
Emiterea deciziilor din 09.12.2022 de către angajator nu schimbă natura juridică a celor din 09.11.2022, constată deja de instanță. În egală măsură, nici referirea în deciziile din 09.12.2022 la cele anterioare ca fiind notificări de preaviz nu sunt de natură a susține pretențiile apelanților reclamanți, date fiind conținutul deciziilor din 09..11.2022 și efectele pe care acestea le-au produs. Altfel spus, nu are relevanță denumirea dată de către angajator actului juridic, ci scopul urmărit prin emiterea actului și efectele pe care actul le produce. Or, după cum s-a arătat, intenția angajatorului a fost de a emite decizii de concediere colectivă la data de 09.11.2022, iar efectele produse de aceste decizii corespund scopului urmărit.
În acest context, nici consemnarea în adeverințele de vechime a deciziilor de încetare a contractelor de muncă din 09.12.2022, aspect susținut de apelanții reclamanți, nu poate duce la constatarea că aceste ultime decizii sunt producătoare de efecte juridice, atât timp cât angajatorul a parcurs etapele prevăzute de lege privind concedierea colectivă, etape care probează momentul încetării raporturilor de muncă și actele doveditoare în acest sens. Chiar dacă, în aprecierea Curții, nu se impunea emiterea unor noi decizii de angajator, în raport de efectele produse de cele emise în 09.11.2022, procedând în sensul emiterii unor noi decizii, angajatorul nu a încălcat nicio normă legală în materia concedierii colective și nici nu a procedat la revocarea deciziilor anterioare.
Susținerea apelanților reclamanți privind adăugarea la lege a unei noi instituții juridice de către prima instanță, aceea a deciziei de constatare a încetării contractului indiivdual de muncă, nu va fi primită de către Curte, având în vedere că judecătorul fondului doar a încercat să explice noile decizii din decembrie 2022, emise de angajator, fără a le da o relevanță juridică.” (Decizia civilă nr. 5581/2023 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a-VII-a pentru cauze privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale).