Potrivit disp. art. 114 alin. 2 lit. c) din C. adm., „mandatul unui consilier local este validat dacă, la data pronunţării încheierii, consilierul local declarat ales îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii: c) nu şi-a pierdut calitatea de membru al partidului politic pe lista căruia a fost ales, urmare a demisiei sau urmare a excluderii prin hotărârea definitivă a forului competent al partidului politic ori prin hotăr.re definitivă a unei instanţei judecătoreşti, fapt dovedit prin confirmările prevăzute la art. 121 alin. (1) sau prin hotărâre definitivă a instanţei judecătoreşti, după caz”.
Plecând de la norma citată, tribunalul constată faptul că ipoteza legală este aceea că un impediment normativ concret pentru validarea celor două persoane menţionate mai sus în funcţia de consilieri locali este aceea ca aceşti condidaţi la alegerile locale să nu-şi fi pierdut, la data validării, calitatea de membru al partidului politic pe lista căruia a fost ales, inter alia, ca urmare a excluderii prin hotărârea definitivă a forului statutar al partidului politic politic ori ca efect al unei hotărâri judecătorească definitive.
În ceea ce priveşte înţelesul textului legal citat, tribunalul porneşte în analiza sa de la natura juridică a actului statutar al partidului politic (*), privind excluderea numiţilor (*) din calitatea de membri ai acestei formaţiuni politice.
În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că statutul partidelor politice de persoane juridice de drept public (conform art. 1 Legea nr. 14/2003) nu le conferă de plano şi calitatea de autoritate publică (în sensul art. 2 alin. 1 lit.b) din Legea nr. 554/2004), iar actele pe care le emit partidele politice nu sunt în mod automat acte administrative. Este obligația instanţei să stabilească natura acestor acte prin raportare la prevederile art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004. În concret, Instanța Supremă a apreciat că excluderea membrilor de partid este un act de drept civil, supuse jurisdicţiei civile, întrucât statutul partidului nu a fost adoptat în regim de putere publică, ci în regim de drept privat, potrivit voinței proprii a unor persoane fizice (ÎCCJ, Sect. Cont adm. şi fisc., dec civ. nr. 3370/16.10.2018).
Prin urmare, în raport de practica Înaltei Curţi, tribunalul reţine faptul că actul de excluderea a numiţilor (*) din calitatea de membri ai (*) reprezintă un act juridic civil, fiind, prin urmare, considerat ca valid până în momentul în care o instanţă de judecată a dispus printr-o hotărâre definitivă anularea sau nulitatea absolută a actului în discuţie. Această concluzie transpare din prevederile art. 1270 alin. 1 C. civ. din 2009, care instituie principiul pacta sunt servanda şi care presupune că părţile unui act juridici civil sunt supuse efectelor acelui act, textul citat asimilând actului juridic civil, din perspectiva executorialităţii sale, cu un act de sorginte legală, ca un imperativ moral al cuvântului dat şi al obligaţie asumate de către părţile actului juridic în discuţie. Din această perspectivă, tribunalul reţine faptul că numiţii (*), prin cererea acestora de aderare la formaţiunea politică (*), în calitate de membri, au acceptat implici, dar inevitabil, faptul că prevederile statutului acestui partid sunt obligatorii pentru aceştia.
Practic, în raporturile dintre partid şi cei doi membrii si săi s-a stabilit un raport juridic valabil consimţit de către ambele părţi, în baza căruia prevederile statutului partidului, inclusiv din perspectiva naturii juridice şi a efectelor produse de către actul de excludere din partid a acestor membri, sunt obligatorii între subiectele acestui raport de drept.
Că este aşa, rezultă şi din Decizia CCR nr. 530/2013, în considerentele căreia instanţa de contencios constituţional a reţinut faptul că „statutul partidului capătă forță juridică obligatorie asemenea legii și trebuie întocmai respectat de membrii unui partid politic și de organele statutare ale partidului. Nerespectarea acestuia constituie motiv de aplicare a sancțiunilor prevăzute de respectivul act juridic, cea mai gravă fiind sancțiunea excluderii din partid”.
Prin urmare, efectele juridice ale deciziilor (*) de excludere a membrilor săi (*), ca acte de sancţionare statutare, sunt supuse prevederilor art. 15 alin. 10 din Statutul acestui partid politic, norme potrivit cărora, „până la soluţionarea definitivă a contestaţiei, decizia de sancţionare emisă în termen de organele executive (sau hotărârea de arbitraj sesizată în urma decăderii din termen a organului executiv din dreptul de a se pronunţa) produce efecte depline”.
Din analiza sistematică, logico-juridică, gramaticală şi teleologică a normei statutare citate, tribunalul reţine faptul că, potrivit statutului (*), deciziile organelor executive sau ale organului arbitral organizat în cadrul acestei formaţiuni politice de excludere din partid a membrilor săi (*) îşi menţin validitatea, în mod deplin, până la desfiinţarea lor, în mod legal, de către un organ statutar al partidului ori de către instanţa de judecată, prin hotărâre definitivă.
Mai mult, din sintagma „produce efecte depline” din Statutul (*), tribunalul trage concluzia că deciziile de excludere sunt nu numai prezumate ca valide până la desfiinţarea lor, în condiţiile legii, inclusiv pe calea unui act judiciar definitiv, ci beneficiază de un efect executoriu de drept, în baza voinţei membrilor fondatori ai formaţiunii politice citate, voinţă obiectivată în statutul citat mai sus.
În acest condiţii, contrar reţinerilor primei instanţe, tribunalul constată faptul că deciziile de sancţionare prin excluderea din partidul (*) a numiţilor (*) sunt considerate în acest moment executorii şi pe deplin valide.
Cum, în condiţiile art. 121 din C. adm., calitatea de membru al partidului se realiza prin actul de confirmare semnat de persoanele alese în organele de conducere ale (*) şi cum niciuna dintre părţi sau candidaţii menţionaţi mai sus nu au produs actul de confirmare al conducerii filialei (*) Sector 1 Bucureşti, ulterior adresei din data de 14.10.2024, din care să reiasă că cei doi candidaţi mai deţin şi la acest moment calitatea de membrii ai formaţiunii politice menţionate, rezultă, pe cale de interpretare per a contrario a prev. art. 121 din C. adm., că un asemenea act confirmativ lipseşte, fapt care atrage, în mod implicit, dar inevitabil, reţinerea neîndeplinirii în speţă a prev. art. 114 alin. 2 lit. c) din C. adm. (Tribunalul Bucureşti, Secţia a III-a civilă, Decizia civilă nr. 3182a/25.10.2024).